Într-o zi de primăvară iepurele ia decizia să părăsească imașul și să facă o drumeție în pădure. Pe câmp era bine, dormea cât voia – chiar și iepurește – ieșea la vânătoare cu ceilalți iepuri, știa deja unde să se adăpostească în caz de pericol însă a fost atras de pădure încă de pe vreme când avea urechile lăsate și știa doar să sară. Încă de atunci iepurele a visat la expediția în pădure, la clipa în care se va încumeta să lase tot, se va lua singur de urechi și va pleca spre pădure. Bucuros ca ziua cea mare a venit, iepurele își face bocceluța și pornește în ce avea să devina excursia vieții sale – spera să-și faca o mulțime de prieteni, să descopere locuri noi și punea în cârca pădurii toată fericirea lui. La început a fost tare încantat de ce a găsit acolo
Gând haihui 