Am considerat întotdeauna că sistemul educațional stă la baza unei societăți şi că multe dintre malformațiile societale provin din lipsurile şcolii. La fel, o societate sănătoasă are la bază un sistem educațional bine pus la punct şi coerent. Cei care mă cunosc ştiu că sunt visătoare. Visez acum la o lume în care părinții îşi trimit copiii la şcoala cu sufletul deschis, profesorii îi invața pe cei mici să gândească, psihologul este invitat sa ia parte la educația celor mici iar elevii au ideile lor pe care şi le exprimă în mod constant. Sunt de părere că cel mai bun lucru pe care un profesor îl poate face pentru elevul său este să-l îndemne şi să-l sprijine în a gândi singur, a simți şi a înțelege mediul în care trăieşte. Consider că un sistem educațional coerent îl dezvoltă pe elev din punct de vedere intelectual, emoțional şi social.
La ora de limba română li se cere elevilor să învețe comentarii scrise de nu ştiu ce autori şi dacă dovedesc că pot memora ‘poezia’ sunt răsplătiți de sistem. Cum oare să arate o societate care decupează elevii după un singur tipar, le astupă sufletul şi îi face pe copii să se îndepărteze unul de celălalt prin încurajarea competiției? În locul în care se promovează reproducerea şi mimetismul vom găsi adulți incapabili să gândească şi să simtă. Să nu ne mire plagiatul la nivel înalt de vreme ce contrafacerea este încurajată încă din şcoală. Îmi doresc să văd în şcoli un sistem care te încurajează să citeşti, te învață să scrii singur un comentariu, să compui o poezie şi să studiez un anumit domeniu fără a învăța pe de rost ideile altora. Literatura nu este un limbaj de programare şi nici un cont contabil pe care să-l foloseşti zi de zi. Literatură presupune gândire, simţire şi ancorare la sine. O astfel de schimbare în sistemul educațional poate face diferența între un adult care gândeşte şi unul care ia orice idee de-a gata. Indiferent unde va ajunge, un copil învățat să gândească singur are mari şanse să devină un adult cu propriile idei, capabil să cearnă prin filtrul gândirii mesajele pe care le primeşte. Bineînțeles că aceşti adulți ce gândesc pentru ei sunt greu de manevrat de orice formă de manipulare bazată pe conformism.
Un sistem educațional care încurajează limbajul de lemn şi mimetismul e un sistem care îi transformă pe elevi din copii în marionete. Odata ce devin adulți aceştia sunt legați deja de mâini şi de picioare şi se mişca şi mimează după cum vrea păpuşarul (iar păpuşarul poate fi oricine: un guvern, mass media, un angajator, un partener). Cum am putea schimba asta? În loc să premiem reproducerea, hai să incurajăm gândul şi ideea. În loc să-i punem pe elevi să învețe cărți de comentarii hai să le aratăm ce frumoasă este cartea şi să-i învățăm să citească. Lectura îi invața nu doar să gândească ci şi să simtă şi să se întoarcă spre ei şi spre lumea din jur. Dincolo de a le transmite elevilor o informaţie pe care să o memoreze, hai să le stârnim interesul şi curiozitatea de a descoperi mai mult. Înainte de a le preda căderea Imperiului Roman hai să le arătăm elevilor cum trăiau oamenii în acele timpuri, care erau obiceiurile şi să le explicăm ciudăţeniile vremii. Dincolo de a le preda celor mici regnul animal, hai să-i învăţăm să iubească animalele. Dincolo de a-i învăţa înălţimea munţilor, hai să mergem cu ei pe munte, să le arătăm traseul, să ajungem în vârf şi să-i învăţăm cum se foloseşte o busolă. În loc să-i învăţăm să cânte pe note, hai să-i ducem la concerte, să ascultăm muzică împreună şi să le arătăm bucuria de a cânta. Dincolo de a le explica cine a fost Freud, hai să le vorbim copiilor despre emoţie, să-i încurajăm să exprime ce simt într-un mod asertiv şi să-şi descopere vocaţia. Hai să fim lângă ei când râd, când plâng, când sunt nervoşi, supăraţi sau nerăbdători încurajându-i să înţeleagă ce e in spatele acestor emoţii. Cred într-un sistem educaţional în care elevii sunt încurajaţi nu doar să gândească dar şi să simtă şi să fie.
Înainte de a le explica elevilor valoarea unei informatii şi valoarea lui ‘a şti’ hai să le spunem sincer ce mult conteaza ce faci cu acea informaţie, arătându-le însemnătatea înteligenţei emoţionale şi sociale. În loc să le explicăm bogăţia cernoziomului hai să le explicăm bogaţia omului: prietenia, bucuria de a merge desculţ prin iarbă, emoţia, relaţia cu natura, creativitatea şi jocul. Decât să-i învăţăm să ştie mai bine să-i învăţăm să fie.
Gând haihui 