Drumeția iepurelui-capră

foto-203

Într-o zi de primăvară iepurele ia decizia să părăsească imașul și să facă o drumeție în pădure. Pe câmp era bine, dormea cât voia – chiar și iepurește – ieșea la vânătoare cu ceilalți iepuri, știa deja unde să se adăpostească în caz de pericol însă a fost atras de pădure încă de pe vreme când avea urechile lăsate și știa doar să sară. Încă de atunci iepurele a visat la expediția în pădure, la clipa în care se va încumeta să lase tot, se va lua singur de urechi și va pleca spre pădure. Bucuros ca ziua cea mare a venit, iepurele își face bocceluța și pornește în ce avea să devina excursia vieții sale – spera să-și faca o mulțime de prieteni, să descopere locuri noi și punea în cârca pădurii toată fericirea lui. La început a fost tare încantat de ce a găsit acolo Continue reading

Un motocel de suflet

superthumbAm apărut pe această lume fără să ne întrebe nimeni dacă vrem asta și plecăm, adesea, la fel – fără dreptul la opinie. Frumusețea și minunea vieții stau în faptul că între viață și moarte avem libertatea de a alege, de a pune întrebări, de a găsi răspunsuri și de a fi. Dincolo de familia din care provii, de prietenii pe care îi ai, de mediul în care ai cresut și de stilul de viață pe care îl alegi vei descoperi adevăratul Tu. Dincolo de idei preconcepute, de cum ar vrea ai tăi să fii, de cum ar trebui să fii pentru a fi acceptat în societate stă un motocel de suflet ce așteaptă să fie descoperit și lăsat să fie liber. Coborând spre el și uitându-te fix în ochii lui vei observa că el se hrănește cu acceptare, iubire și autenticitate. Adesea însă îl ținem în lanțuri ruginite de părerile și ideile altora, lanțuri din care bietul suflet se zbate să scape pentru a fi liber. Odată eliberat vei găsi în el un prieten de încredere care te va însoți oriunde vrei să mergi, te va susține în cel mai nebunesc proiect și va zburda lângă tine bucuros.
Continue reading

Dragostea de sine – noua tendință în materie de sporturi extreme

everyday-self-love-image-1Fugim adesea de noi și de probleme noastre prin diverse activități pe care alegem să le facem. Suntem în stare să sărim cu parașuta de la sute de metri înălțime însă ne e frica să coborâm privirea spre noi și spre acea problemă care ne macină și ne vine constant în minte într-o după-amiază banală de joi. Tânjim după iubire și afecțiune din exterior însă refuzăm să învățăm să ne iubim pe noi înșine, să fim blânzi cu noi, să ne privim cu drag în oglindă și ni se pare penibil să fim afectuoși cu noi înșine atunci când nimeni nu o face. Suntem la curent cu noutățile în materie de sport sau modă și am escalada orice munte doar să nu fim nevoiți să ne coborâm privirea spre ale noastre. Fugim mâncând pământul și fără să ne dăm seama de tot ce pune oglinda în față fie că vorbim de situații, oameni, experiențe sau emoții. Continue reading

Fuga

1412398_10152551923533613_8550574936402894213_o-1024x747Ora 07:00 dimineaţa. Ela se trezește la sunetul insistent al alarmei de dimineata, se ridica ușor din pat însă mai stă puţin pe marginea patului. Nu am niciun chef să mă duc la munca astăzi. Şi când imi amintesc că trebuie să termin şi raportul azi. Of ce-aş mai fi dormit puţin. Gata – diseară vin direct acasă şi mă culc mai devreme. Se ridică din pat făra prea multă tragere de inimă şi merge spre bucătărie – manâncă în picioare un iaurt cu ceva fructe uscate, se aranjeaza pentru o nouă zi, îl sărută în fugă pe Paul si pleaca spre metrou în direcția Pipera. Ca in fiecare dimineaţa, aglomeraţia din metrou îi dă o stare de nervi. Nu înţeleg de ce oare se îngrămădesc oamenii aşa sau de ce li se năzare să plece acum de acasă. Ar trebui să mă trezesc şi mai dimineaţă, poate e mai liber. Dacă nu e sufocată de aglomeraţie atunci se ceartă cu domnişoara care i-a atins pantofii abia cumpăraţi, oftează, vizibil enervată când trenul staţionează 2 minute sau se supără când iar nu găseşte niciun loc în metrou. Continue reading

Ora de simțire 

Am considerat întotdeauna că sistemul educațional stă la baza unei societăți şi că multe dintre malformațiile societale provin din lipsurile şcolii. La fel, o societate sănătoasă are la bază un sistem educațional bine pus la punct şi coerent. Cei care mă cunosc ştiu că sunt visătoare. Visez acum la o lume în care părinții îşi trimit copiii la şcoala cu sufletul deschis, profesorii îi invața pe cei mici să gândească, psihologul este invitat sa ia parte la educația celor mici iar elevii au ideile lor pe care şi le exprimă în mod constant. Sunt de părere că cel mai bun lucru pe care un profesor îl poate face pentru elevul său este să-l îndemne şi să-l sprijine în a gândi singur, a simți şi a înțelege mediul în care trăieşte. Consider că un sistem educațional coerent îl dezvoltă pe elev din punct de vedere intelectual, emoțional şi social. 

La ora de limba română li se cere elevilor să învețe comentarii scrise de nu ştiu ce autori şi dacă dovedesc că pot memora ‘poezia’ sunt răsplătiți de sistem. Cum oare să arate o societate care decupează elevii după un singur tipar, le astupă sufletul şi îi face pe copii să se îndepărteze unul de celălalt prin încurajarea competiției? În locul în care se promovează reproducerea şi mimetismul vom găsi adulți incapabili să gândească şi să simtă. Să nu ne mire plagiatul la nivel înalt de vreme ce contrafacerea este încurajată încă din şcoală. Îmi doresc să văd în şcoli un sistem care te încurajează să citeşti, te învață să scrii singur un comentariu, să compui o poezie şi să studiez un anumit domeniu fără a învăța pe de rost ideile altora. Literatura nu este un limbaj de programare şi nici un cont contabil pe care să-l foloseşti zi de zi. Literatură presupune gândire, simţire şi ancorare la sine. O astfel de schimbare în sistemul educațional poate face diferența între un adult care gândeşte şi unul care ia orice idee de-a gata. Indiferent unde va ajunge, un copil învățat să gândească singur are mari şanse să devină un adult cu propriile idei, capabil să cearnă prin filtrul gândirii mesajele pe care le primeşte. Bineînțeles că aceşti adulți ce gândesc pentru ei sunt greu de manevrat de orice formă de manipulare bazată pe conformism. 

Un sistem educațional care încurajează limbajul de lemn şi mimetismul e un sistem care îi transformă pe elevi din copii în marionete. Odata ce devin adulți aceştia sunt legați deja de mâini şi de picioare şi se mişca şi mimează după cum vrea păpuşarul (iar păpuşarul poate fi oricine: un guvern, mass media, un angajator, un partener). Cum am putea schimba asta? În loc să premiem reproducerea, hai să incurajăm gândul şi ideea. În loc să-i punem pe elevi să învețe cărți de comentarii hai să le aratăm ce frumoasă este cartea şi să-i învățăm să citească. Lectura îi invața nu doar să gândească ci şi să simtă şi să se întoarcă spre ei şi spre lumea din jur. Dincolo de a le transmite elevilor o informaţie pe care să o memoreze, hai să le stârnim interesul şi curiozitatea de a descoperi mai mult. Înainte de a le preda căderea Imperiului Roman hai să le arătăm elevilor cum trăiau oamenii în acele timpuri, care erau obiceiurile şi să le explicăm ciudăţeniile vremii. Dincolo de a le preda celor mici regnul animal, hai să-i învăţăm să iubească animalele. Dincolo de a-i învăţa înălţimea munţilor, hai să mergem cu ei pe munte, să le arătăm traseul, să ajungem în vârf şi să-i învăţăm cum se foloseşte o busolă. În loc să-i învăţăm să cânte pe note, hai să-i ducem la concerte, să ascultăm muzică împreună şi să le arătăm bucuria de a cânta. Dincolo de a le explica cine a fost Freud, hai să le vorbim copiilor  despre emoţie, să-i încurajăm să exprime ce simt într-un mod asertiv şi să-şi descopere vocaţia. Hai să fim lângă ei când râd, când plâng, când sunt nervoşi, supăraţi sau nerăbdători încurajându-i să înţeleagă ce e in spatele acestor emoţii. Cred într-un sistem educaţional în care elevii sunt încurajaţi nu doar să gândească dar şi să simtă şi să fie. 

Înainte de a le explica elevilor valoarea unei informatii şi valoarea lui ‘a şti’ hai să le spunem sincer ce mult conteaza ce faci cu acea informaţie, arătându-le însemnătatea înteligenţei emoţionale şi sociale. În loc să le explicăm bogăţia cernoziomului hai să le explicăm bogaţia omului: prietenia, bucuria de a merge desculţ prin iarbă, emoţia, relaţia cu natura, creativitatea şi jocul. Decât să-i învăţăm să ştie mai bine să-i învăţăm să fie. 

Uşa – Magda Szabó

Recomand cu căldură această carte pentru stilul literar, pentru poveste dar mai ales pentru subiectele atinse cu măiestrie de Magda Szabó. Uşa  e un roman pătrunzător prin care Magda Szabó te îndeamnă să deschizi uşa care dă în camerele sufletului tău unde vei da de prietenie, bunătate, credință şi dragostea de oameni. Povestea se întâmplă în Ungaria şi are ca temă principala relaţia de prietenie între o scriitoare şi menajera sa pe nume Emerenc. Cele doua provin din medii sociale diferite, au idei diferite însă ajung să se accepte, să se iubească şi să aleagă să petreacă timpul împreună. 

Poate fi şi o carte despre Dumnezeu, unde Dumnezeu se află mai curând în suflet şi în fapte decât în biserică şi în dogmă (“Emerenc nu ştia cuvintele apostolului Pavel dar le trăia“). Pe Emerenc o văd un personaj complex care îți pune la încercare diversitatea emoțiilor pe care le poți simți: milă, admirație, invidie, ruşine, bucurie, dragoste, nedumerire. Toate te încearcă pe rând şi te plimbă ca într-un carusel. 

Uşa te prinde repede in poveste iar Magda Szabó te surprinde cu ingrediente noi pe care le adauga constant romanului. Cartea are un fir epic cursiv, neaşteptat pe alocuri dar niciodata forțat. Povestea este departe de a fi una obişnuită iar relația specială dintre cele două femei se formează sub ochii curioşi ai cititorului. Interesant e faptul ca romanul este o semiautobiografie a Magdei Szabó care o descrie atât de frumos pe menajera sa într-un interviu:”Era un om atât de curat, încât în preajma ei noi şi prietenii noştri trăiam un neîntrerupt sentiment de ruşine”. În romanul Uşa scriitoarea reprezinta tipul intelectualului în timp ce Emerenc provine din clasa muncitoare şi nu are clase nici câte degete la o mână. Să nu te surprindă însă mintea ageră a lui Emerenc şi modul în care percepe lucrurile şi le intuieşte. Emerenc se va impune mereu în relația cu scriitoarea şi-i va da acces cu porția la sufletul ei. Totuşi, când o face, dă dovadă de sinceritate şi deschidere pură. Inteligența lui Emerenc nu vine din cărțile pe care nu le-a citit niciodată ci din emoțiile pe care le-a trăit de-a lungul vremii. Emerenc e un exemplu de inteligența emoțională. 

Legătura de prietenie descrisă şi prietenia de care e in stare Emerenc e una aproape ireală şi e născută din dragostea aceea frumoasă şi lipsită de orice urmă de egoism: prietenia fără dorința de apartenența şi fără a simți nevoia de a avea pe cineva alături. Cartea te îndeamnă să-ți muți privirea de la viață la moarte (mai bine zis la dreptul la moarte) şi te invită să te întrebi ce e sinceritatea, până unde merge ea, unde se termină loialitate şi începe trădarea. 

Romanul atinge şi un alt subiect de actualitate şi anume singurătatea. Singurătatea de care vorbeşte Magda Szabó în Uşa nu se referă la lipsa relațiilor autentice ci la un sentiment constant şi apăsător ce continuă să se extindă în suflet. 

Lectură placută!

A fost odată ca niciodată o desagă

traista_cu_fericire

Sunt momente în viaţă în care îţi iei zborul: de pe băncile şcolii, din familie, din casă, dintr-un oraş, din ţară, dintr-un domeniu de activitate;

Sunt clipe în care laşi în urma ta: locuri în care ai trait o anumită perioadă, oameni cu care ai împărţit nu doar timp dar şi gânduri nemairostite, planuri pe care nu ai mai apucat să le duci la bun sfârşit.

Sun perioade în care te uiţi în urmă şi cu un zâmbet timid in colţul gurii faci un rezumat pentru ceea ce a fost şi închei încă un capitol. Cred că e de datoria noastra ca în momentul în care plecăm să înhăţăm un cadou de bun-rămas – o experienţă frumoasă, o situaţie pe care nu am mai întâlnit-o, o nouă lecţie de viaţă. Continue reading